CMMH

ACID URIC Email This Page


Informatii generale

Acidul uric este un produs care rezulta din degradarea unor substante chimice numite purine urinare, provenite acidul dezociribonucleic (ADN), si care intra in circulatia sangelui prin alimentatie sau prin distrugerea celulelor in organism.

Eliminarea acidului uric se efectueaza fie prin urina (cea mai mare parte, aproximativ 70%), fie odata cu procesul de defecatie.

In cazul in care acidul uric este produs in excces sau nu e este suficient pentru a fi eliminat, acesta se acumuleaza ducand la aparitia gutei (o inflamatie la nivelul articulatiilor).

Cele mai frecvente cauze pentru acumularea acidului uric sunt date fie de o tendinta genetica de a-l produce in exces, fie o disfunctionalitate la nivelul rinichilor.

Recomandari pentru efectuarea testului

Testul pentru detectarea acidului uric se efectueaza in urmatoarele situatii:

-         atunci cand  pacientul este suspect de gura;

-         in cazul pacientilor care au urmat chimioterapie sau un tratament radioactiv;

-         pentru a verifica starea de functionalitate a rinichilor;

-         pentru a depista daca celulele din organism se deterioreaza prea repede sau daca acidul uric nu este eliminat in conditii normale.

Pregatirea pacientului – nu este necesata o pregatire prealabila a pacientului, acesta va respecta dieta sa obisnuita

Specimenul recoltat – sange venos

Metoda – spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)

Valori normale

-         in sange: 2-5 mg/100 ml ser (la adulti) si 1-3 mg/100 ml ser (la copii);

-         in urina: 0,25-0,8 g/urina 24h (la adulti) si 3,5-10 mg/kg corp/24h (la copii);

-         la copii sub un an valoarea acidului uric este de pana la 25 mg/kg corp/24h.

Interpretarea rezultatelor

Un nivel al acidului uric peste limita normala inseamna o cadere (criza) de purine datorata fie unei supra-productii de acid uric, fie incapacitatii organismului de a elimina acidul uric.

Concentratia crescuta a acidului uric poate determina producerea si depunerea cristalelor de urat (sare din acidul uric), fapt care conduce la aparitia gutei (boala caracterizata prin inflamare si durere a artiulatiilor). Totodata, o concentratie mare a acidului uric poate conduce la formarea de cristale sau pietre la rinichi.

Nivelurile scazute de acid uric sunt cazuri intalnite mult mai rar si nu sunt considerate un pericol mare. Totusi, un nivel sazut al acidului uric poate fi asociat cu bolile renale sau ale ficatului sau cu expunerea la substante toxice, si in cazuri rare ca rezultat al bolilor ereditare.

Limite si interferente

-         valoarea acidului uric variaza in functie de alimentatie, sex, varsta, fatori genetici sau diferite stari fiziologice precum efortul fizic prelungit sau menopauza;

-         la copii nivelul acidului uric este mai scazut decat la adulti;

-         la barbati nivelul acidului uric este mai crescut decat la femei;

-         multe medicamente pot conduce la o crestere sau desrestere a nivelului acidului uric, mai ales cele cu efect diuretic (acestea provoaca o crestere a nivelului de acid uric);

-         valori crescute ale nivelului de acid uric se intalnesc in urmatoarele cazuri: guta, insuficienta renala cronica, leucemie, boli infetioase, poliglobulie, procese insotite de degradari tisulare precum si dupa radioterapie, in cazul tratamentelor cu medicamente antimicotiec si antimetabolice, in cazul terapiei cu ACTH sau hidrocortizon, in caz de toxicoza gravidica sau de intoxicatie cu plumb sau mercur.