Informatii generale
AFP este o glicoproteina produsa in timpul perioadei fetale in tractul gastrointestinal, in ficat si in vitelin. AFP ajunge in circulatia materna unde atinge un maxim de concentratie in saptamanile 32-36, iar dupa nastere nivelul acesteia incepe sa scada progresiv.
La adulti, niveluri ale AFP se intalnesc in afectiuni hepatice benigne si in procesele de regenerare hepatica.
Recomandari pentru efectuarea testului
Testarea AFP se efectueaza ca marker tumoral atunci cand exista suspiciune de carcinom hepatocelular, tumori de origine testiculara, ovariana sau extragonala sau pentru monitorizarea tratamentului la pacienti cu tumori germinative sau carcinom hepatocelular.
Testul se mai poate efectua in urmatoarele situatii
- pentru monitorizarea pacientilor cu ciroza hepatica pentru depistarea precoce a cancerului hepatic;
- pentru monitorizarea pacientilor cu risc crescut de tumori germinative (criptorhidism, gemeni monozigoti, unul dintre ei avand cancer testicular);
- ca marker de monitorizare in sarcina.
Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza “à jeun” (pe nemancate)
Specimenul recoltat – sange venos
Recipientul de recoltare – vacuntainer fara anticoagulant cu/fara gel separator
Cantitate recoltata – minim 0,5 ml ser
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, contaminat cu bacterii sau expus la temperatura ridicata
Prelucrarea specimenului recoltat – serul se separa prin centrifurare si se lucreaza imediat, altfel se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile 2-8°C, timp indelungat la -20°C sau la -70°C.
Metoda
- imunochimica cu detectie prin electrochemilumiscenta (ECLIA);
- imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta.
Valori de referinta
Ca marker tumoral, valorile AFP pot varia in functie de metoda de lucru, pot fi sub 7,0 ng/ml sau sub 6,0 ng/ml.
Limita de detectie – 0,24 ng/ml
Limite si interferente
- in cazul tumorilor testiculare in stadiul I, AFP este foarte rar crescut;
- in cazul tumorilor: gastrointestinala, pancreatica, pulmonara, se inregistreaza cresteri ale nivelului AFP;
- afectiunile benigne cu AFP crescut sunt: hepatita, ciroza, obstructia de cai biliare, sindromul ataxie-telegiectazie, tirozinemia ereditara;
- tratamentul cu biotina in doze mari, titruri foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu, anticorpi monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic determina valori neconcludente ale rezultatelor.
