Informatii generale

Virusul hepatitei B este o particula alcatuita dintr-un invelis si nucleu care contine ADN circular si se transmite prin sange infectat sau prin contact sexual.

Antigenul de suprafata al hepatitei B (Ag HBs) este o proteina antigen produsa de virusul hepatic si este cel mai timpuriu indicator de depistare a prezentei VHB in faza acuta in organism.

Aproape 5-10% din adultii si 90% din nou-nascutii care au virusul hepatitei B, nu il pot elimina si devin astfel purtatori cronici de AgHBs. O treime din pacientii purtatori de AgHBs dezvolta hepatita cronica care in timp poate conduce la aparitia cirozei hepatica si, in unele cazuri, la carcinom hepatocelular.

Recomandari pentru efectuarea testului

Determinarea Ag HBs se efectueaza in urmatoarele situatii:

-         pentru diagnosticul de infectie acuta sau cronica cu virusul hepatitei B;

-         pentru monitorizarea evolutiei infectiei si a tratamentului;

-         in screeningul produselor de sange si al donatorilor;

-         in screeningul prenatal pentru a preveni transmiterea virusului la fat;

-         pentru diagnosticul infectiei neo-natale.

Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza à jeun (pe nemancate)

Specimenul recoltat – sange venos

Recipientul de recoltare – vacuntainer fara anticoagulant cu/fara gel separator

Cantitate recoltata – minim 0,5 ml ser

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, expus la temeraturi crescute sau contaminat cu bacterii

Prelucrarea specimenului recoltat – serul se separa prin centrifurare si se lucreaza proaspat, in caz contrar se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Stabilitate proba – serul separat este stabil timp 5 zile la 2-8°C si timp indelungat la -20°C. Nu se decongeleaza-recongeleaza.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)

Valori de referinta – Ag HBs negativ

Limite si interferente

Exista 5% cazuri in care Ag HBs ramane nedetectabil la pacientii cu hepatita acuta B si un procent mai mic, la pacientii cu hepatita cronica.

Ag HBs se efetueaza, de obicei, impreuna cu Ag HBc IgM la pacientrii cu hepatita acuta pentru a stabili daca afectiunile ficatului se datoreaza virusului hepatitei B.

In cazurile in care se obtin rezultate slab pozitive se recomanda refacerea testului printr-o alta metoda si efectuarea testarilor pentru ceilalti markeri de hepatita B.

Tratamentul cu biotina in doze mari si titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu si anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau therapeutic, determina obtinerea unor rezultate neconcludente.