Informatii generale

Anticorpii Anti HBc IgM apar in stadiul acut al hepatitei B, cea mai mare concentratie a acestora fiind determinata in saptamanile 2-3 de boala.

Testul pentru determinarea anticorpilor Anti HBc IgM se efectueaza impreuna cu testul pentru determinarea antigenului HBs pentru identificarea infectiilor acute cu virusul hepatitei B.

Anti HBc IgM pot sa apara si in cazul hepatitei cronice B, insa in cantitati mult mai mici.

Recomandari pentru efectuarea testului

Acest test se realizeaza pentru diagnosticul hepatitei B acute si monitorizarea hepatitei B cronice.

Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza à jeun (pe nemancate)

Specimenul recoltat – sange venos

Recipientul de recoltare – vacuntainer fara anticoagulant cu/fara gel separator

Cantitate recoltata – minim 0,5 ml ser

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, expus la temeraturi crescute sau contaminat cu bacterii

Prelucrarea specimenului recoltat – serul se separa prin centrifurare si se lucreaza proaspat, in caz contrar se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Stabilitate proba – serul separat este stabil timp 6 zile la 2-8°C si timp indelungat la -20°C. Nu se decongeleaza-recongeleaza.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)

Valori de referinta – Anti HBc IgM negativ

Limite si interferente

-         in cazul in care pacientul sufera de hepatita B cronica, titrul mare de anticorpi Anti HBc IgG poate sa interfere cu determinarea Anti HBc IgM si sa conduca la obtinerea unor rezultate fals pozitive;

-         tratamentul cu biotina in doze mari, titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu si anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau therapeutic, determina obtinerea unor rezultate neconcludente.