Informatii generale
HIV (virusul imunodeficientei umane), agentul etimologic al sindromului imunodeficientei umane dobandite (SIDA), ataca si distruge sistemul imunitar al organismului (ataca limfocitele T), lasand organismul intr-o stare vulnerabila in fata infectiiloe si bolilor.
Exista doua tipuri de virusuri HIV cu caracteristici diferite:
- HIV 1: se manifesta intr-un mod mai virulent, este responsabil de epidemia globala actuala, iar gradul de severitate a infectiei variaza de la o persoana la alta;
- HIV 2: a fost descoperit initial in vestul Africii, transmiterea este mai putin eficienta decat in cazul HIV 1, iar genomul sau este mai inrudit cu genomul SIV decat in cazul HIV 1.
Infectarea cu HIV se realizeaza prin contactul cu sange contaminat, prin contact sexual sau de la mama infectata la copil (in timpul sarcinii si dupa nastere).
Productia de anticorpi Anti HIV 1+2 poate fi detectata dupa 4-12 saptamani de la infetie si dureaza toata viata.
Evolutia infectiei cu HIV se manifesta pe parcursul a cel mult 10 ani, finalul survenind prin SIDA (sfarsitul letal poate surveni in cateva luni de la debutul bolii).
Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza à jeun (pe nemancate)
Specimenul recoltat – sange venos
Recipientul de recoltare – vacuntainer fara anticoagulant cu/fara gel separator
Cantitate recoltata – minim 0,5 ml ser
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, expus la temeraturi crescute sau contaminat cu bacterii.
Prelucrarea specimenului recoltat – serul se separa prin centrifugare
Stabilitate proba – serul separat este stabil timp 3 zile la 25°C, 10 zile la 2-8°C si timp indelungat la -20°C. Nu se decongeleaza-recongeleaza.
Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)
Valori de referinta – Anti HIV 1+2 negativ
Limite si interferente
- exista o perioada de 6-12 saptamani cand HIV se gaseste in sange dar anticorpii nu au aparut inca;
- nou-nascutii de mame infectate cu HIV 1 sunt seropozitivi pentru HIV 1 timp de aproximativ 18 luni;
- se obtin rezultate eronate in cazul tratamentului cu biotina in doze mari, titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu si anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.
