Informatii generale

Aspartataminotransferaza (AST/ASAT/TGO) este tot o enzima din clasa transferazelor (la fel ca si ALT) care are rol in catalizarea transferului gruparii amino (NH2) conducand la formarea de acid oxalacetic.

AST se regaseste in principal in ficat, dar si in tesutul miocardiac, in muschii scheletici, rinichi, pancreas, in tesutul cerebral si splina.

Recomandari pentru efectuarea testului

Valorile AST si ALT cresc in aproape toate afectiunile hepatice, dar cresterea nivelului seric AST poate fi determinata si de numeroase afectiuni extrahepatice, mai ales in cazul infarctului miocardic si a maladiilor muschilor striati.

Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza “à jeun” (pe nemancate)

Specimenul recoltat – sange venos

Recipientul de recoltare – vacuntainer fara anticoagulant cu/fara gel separator

Cantitate recoltata – minim 0,5 ml ser

Cauze de respingere a probei – specimen intens lipemic, hemolizat sau contaminat cu bacterii

Prelucrarea specimenului recoltat – serul se separa prin centrifurare

Stabilitate proba – serul este stabil 24 de ore la temperatura camerei si 1 sampamana la 2-8°C.

Metoda – spectrofotometrica (kinetica)

Valori de referinta

Valorile de referinta ale ALT difera in functie de varsta si de sexul pacientului, astfel:

-         0 – 3 luni: <77 U/L;

-         7-12 luni: <82 U/L;

-         1-3 ani: <48 U/L;

-         4-6 ani: <36 U/L;

-         7-12 ani: <47 U/L;

-         13-17 ani (sex feminin): <25 U/L;

-         13-17 ani (sex masculin): <29 U/L;

-         peste 17 ani (sex feminin): <32 U/L;

-         peste 17 ani (sex masculin): <38 U/L.

Valori critice – mai mari de 20000 U/L (sindromul alcool-acetaminofen)

Limita de detectie – 4 U/L

Interpretarea rezultatelor

Cresteri AST:

-         in cazul afectiunile insotite de necroza hepatica extinsa, hepatita virala sau toxica, intoxicatii cu tetraclorura de carbon (se inregistreaza cele mai mari valor, de 10-100 de 20-100 de ori peste valoarea normala);

-         in caz de obstructie biliara extrahepatica (valorile AST inregistreaza o crestere si o scadere rapida;

-         in caz de infarct miocardiac, stari septice sau interventii pe cord deschis (AST > 30000 U/L);

-         in caz de traumatisme hepatice, metastaze hepatice si rabdomioliza;

-         in cazul mononucleozei infectioase (cresterea AST este direct proportionala cu afectarea hepatica);

-         in cazul administrarii de opiacee la pacientii cu afectiuni ale tractului urinar.

Scaderi AST:

-         in caz de axotemie;

-         dializa renala cronica;

-         cand pacientul sufera de deficit cronic de piridoxal fostat (cauzat de malnutritie sau de consumul de alcool).

Limite si interferente

Sunt medicamente care determina cresteri ale nivelului AST (medicamente care produc colestaza, care produc o afectare hepatocelulara, sau medicamente care conduc la o hepatotoxicitate) si scaderi ale AST (acid ascorbic, alopurinol, ciclosporina, clomipramina, ibuprofen, metronidazol, penicilamina, pindolol, prednison, progesteron, rifampicina, simvastatin, ursodiol).

In caz de sarcina apar valori scazute ale AST sub 10 U/L.