Informatii generale

Calciul este eliminat in cea mai mare parte prin materiile fecale si doar o mica cantitate de calciu este excretata prin urina, in functie de aportul de calciu din dieta.

Cresterea nivelului de calciu urinar rezulta din cresterea absorbtiei intestinale, scaderea reabsorbtiei tubulare, resorbtia sau pierderea calciului din oase si insoteste aproape intotdeauna niveluri crescute ale calciului in sange. Atunci cand nivelul de calciu urinar este mare, favorizeaza producerea nefrolitiazei si nefrocalcinozei, in special daca se asociaza cu un aport proteic crescut.

Recomandari pentru efectuarea testului

Determinarea calciului urinar se realizeaza in urmatoarele situatii:

-          pentru diagnosticul hipercalcemiei responsabile de aparitia caliculilor renali;

-          in cazul in care pacientul sufera de: rahitism, hipoparatiroidism, osteomalacie, steatoree, insuficienta renala, carcinom metastazic de prostata.

Pregatirea pacientului – pacientul trebuie sa urmeze o dieta saraca in calciu, iar medicatia pe baza de calciu trebuie intrerupta cu 1-3 zile inaintea recoltarii

Specimenul recoltat

-          urina din 24 de ore (se colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri urina din decursul a 24 de ore fara prima urina de la 7 dimineata).

Recipientul de recoltare – vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina (pe acestea se noteaza cantitatea totala de urina din 24h);

Cantitate recoltata – urina totala din 24 ore, din care se retin 100 ml.

Prelucrarea specimenului recoltat – acidifiere cu acid clorhidric 6N pana la PH maxim 3.

Stabilitate proba – serul este stabil timp de 2 zile la temperatura camerei, 4 zile la 2-8°C si 8 saptamani la -20°C.

Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)

Valori de referinta – 100-320 mg/24h

Limita de detectie – 0,2 mg/dl.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri ale nivelului de calciu din urina: hiperparatiroidism (30-80% din cazuri), alimentatie cu un continut ridicat de calciu, ingestie excesiva de lapte, intoxicatie cu vitamina D, sarcoidoza, imobilizare prelungita (mai ales la copii), mielom multiplu, cancer de san sau vezica urinara, osteoporoza (primara sau secundara hipertiroidismului, sindromului Cushing), leziuni osteolitice (metastaze de carcinoame, sarcoame), boala Paget, osteita deformanta, acidoza tubulara renala, sindrom Fanconi, postovariectomie, deficit estrogenic, hipercalciurie idiopatica.

Scaderi ale nivelului de calciu din urina: hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie, deficit de vitamina D, sindrom de malabsorbtie, nefroza acuta, nefrita, insuficienta renala, carcinom metastatic de prostate, hipercalcemie hipocalciurica familial.

Limite si interferente

Rezultatul testului este unul fals crescut in cazul in care urina a fost recoltata dupa o masa bogata in calciu, sau a fost expusa excesiv la lumina.

Determina un nivel fals scazut al calciului o urina alccalina.