CMMH

Hemograma Email This Page


Informatii generale

Hemoleucograma este un test care permite masurarea urmatorilor parametrii:

-          numarul de leucocite;

-          numarul de eritrocite;

-          concentratia de hemoglobina din sange;

-          hematocrit;

-          indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare (RDW);

-          numarul de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si largimea distributiei trombocitare (PDW);

-          formula leucocitara.


Acest test este destul de des realizat deoarece acesta reprezinta un prim pas in stabilirea statusului hemoragic si si diagnosticul diverselor afectiuni hematologice si nehematologice si, in plus, ofera informatii pretioase, care-i pot orenta pe medidi spre efectuarea altor teste specifice

Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza “à jeun” (pe nemancate) sau postprandial (dupa masa).

Se reomanda sa se evite mesele bogate in lipide atunci cand se realizeaza recoltarea postprandial deoarece acestea pot interfera cu anumiti parametrii ai hemoglobinei, si totodata se recomanda pe cat posibil evitarea stresului in momentul recoltarii.

Specimenul recoltat

–        sange venos recoltat pe anticoagulant;

–        sange capilar recoltat din deget sau calcai (la copii mici) pe heparina.

Recipientul de recoltare

–        vacutainer cu capac mov/roz – K3 EDTA;

–        microtainer (pentru sangele recoltat de la copiii mici).

Cantitate recoltata – 1,2 – 2,0 mg/ml de sange (reomandat)

Cauze de respingere a probei

-          specimen coagulat sau hemolizat;

-          cantitate insuficienta de sange;

-          tub incorect.

Prelucrare specimenului dupa recoltare – proba trebuie refrigerata in cazul in care nu este trimisa la laborator pentru prelucrarea imediata.

Stabilitate proba – proba este stabila 36-48 ore la o temperatura a camerei cuprinsa intre 18-26°C sau la frigider la o temperatura de 2–8°C.

In cazul in care proba a fost refrigerata, aceasta trebuie echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata.

Metoda – analizor automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor si focusare hidrodinamica.

  • Determinarea numarului de hematii (eritrocite sau globule rosii)

Determinarea numarului de hematii reprezinta testul de baza pentru evaluarea eritropoizei. Acestea sunt analizate prin masurarea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului, iar pe baza acestora se calculeaza indicii eritrocitari care caracterizeaza populatia hematiilor din punct de vedere calitativ: VEM, HEM, CHEM si RDW.

Hematiile sunt cele mai numeroase celule din sange si totodata cele mai specializate celule ale organismului, avand rol in ransportul O2 de la plamani la tesuturi si transferul CO2 de la tesuturi la plamani (lucru care se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in hematii).

Scaderea numarului de hematii din sange determina aparitia anemiilor (anemia defineste o masa de hematii insuficienta pentru asigurarea unei cantitati adecvate de oxigen tesuturilor periferice).

Anemiile pot fi:

-          acute: datorate hemoragiei;

-          cronice: volumul sanguin este aproape normal prin cresterea compensatorie a volumului plasmatic, iar numarul de hematii si hematocritul sunt de obicei scazute;

-          relative: masa de hematii normala, dar cu volum sanguin crescut prin cresterea volumului plasmatic.

Cresterea numarului de hematii (a concentratiei de hemoglobina si/sau a hematocritului) conduce la eritrocitoza.

Eritrocitoza se clasifica in:

-          eritrocitoza/policitemie relativa (peudoritrocitoza): hemoconcentratie, sindromul Gaisbőck;

-          policitemie (eritrocitoza absoluta): poate fi primara (policitemia vera, policitemia primara familiala), secundara datorata scaderii oxigenarii tisulare sau a scaderii productiei aberante de eritropoietina, sau idiopatica.

  • Hematocritul (volumul plachetelor sanguine)

Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de hematii si volumul sanguin total. El depinde de masa de hematii, de volumul mediu al hematiilor si de volumul plasmatic, astfel ca atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de hematii.

Scaderea hematocritului determina:

-          anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat – sever anemic;

-          cresterea volumului plasmatic (in cazuri de sarcina).

Cresterea hematocritului determina:

-          eritrocitoza/policitemie;

-          hemoconcentratie.

Valorile critice ale hematoclitului:

–        Hct mai mic de 20% poate determina insuficienta cardiaca si deces;

–        Hct mai mare de 60% se asociaza cu coagularea spontana a sangelui.

  • Indicii eritrocitari

Evaluarea hematiilor (eritrocitelor) din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea urmatorilor parametrii:

–        volumului eritrocitar mediu (VEM);

–        hmoglobina eritrocitara medie (HEM);

–        concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM);

–        largimea distributiei eritrocitare (RDW).

VEM reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit si este un indice util pentru clasificarea anemiilor, el putand sugera mecanismul fiziopatologic al afectarii eritrocitare. VEM permite detectarea precoce a unor procese care cauzeaza anemie si el depinde de osmolaritatea plasmatica si numarul diviziunilor eritrocitare.

Valori ale VEM:

VEM normal – determina o anemie normocitara.

VEM cresut – anemie macrocitara.

VEM scazut – determina anemie microcitara (majoritatea acestor anemii se datoreaza sintezei deficitare de hemoglobina, asociata adesea cu deficitul de fier sau cu alterarea utilizarii fierului, precum si cu unele conditii ereditare).

HEM este o masura a continutului mediu de hemoglobina pe hematie care se exprima in picograme (pg/10-12g). Valorile normale la adult sunt 26–34 pg sau 0.4-0.53 fmol (la mou nascuti valorile sunt ceva mai mari).

CHEM masoara concentratia medie de Hb dintr-un volum dat de hematii (sau raportul dintre masa de Hb si volumul de hematii).

RDW este un indice eritrocitar care cuantifica heterogenitatea volumului celular (gradului de anizocitoza) si este util in caracterizarea initiala a anemiilor, in particular a anemiei microcitare, desi alte teste sunt de obicei necesare pentru confirmarea diagnosticului.

RDW crescut se datoreaza urmatoarelor cauze: anemia feripriva, anemia megaloblastica, diferite hemoglobinopatii, anemia hemolitica imuna, reticulocitoza marcata, prezenta de fragmente eritrocitare, aglutinare, dimorfism eritrocitar.

RDW normal: anemia din bolile cronice, beta-talasemia heterozigota, anemia hemoragica acuta, anemia aplastica, sferocitoza ereditara, boala cu Hb E, siclemia.

Nu exista o cauza cunoscuta pentru RDW scazut.

  • Hemoglobina

Hemoglobina este elementul principal al hematiilor care are rol in transportul de oxigen (oxihemoglobina) si a dioxid de carbon (carbohemoglobina). Hemoglobina este alcatuita dintr-o componenta proteica formata din doua perechi de lanturi polipeptidice numite globinae, fiecare dintre acestea fiind conjugat de un grup hem (un complex al unui ion de fier cu pigment rosu numit porfirina).

Fiecare gram de hemoglobina poate transporta 1,34 ml oxigen per 100 ml de sange. In circulatia sanguina formele de hemoglobina intalnite sunt: deoxihemoglobina (HHb), oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb) si methemoglobina (MetHb), toate acestea fiind determinate impreuna in sangele total.

Scaderea hemoglobinei sub valorile de referinta determina aparitia anemiei, iar cresterea henoglobinei conduce la aparitia eritrocitozei (numita si policitemie).

Valori critice:

–        la Hb<5g/dL apare insuficienta cardiaca si poate surveni decesul;

–        o concentratie de Hb>20 g/dl poate duce la blocarea capilarelor ca urmare a hemoconcentratiei.

  • Reticulocitele

Reticulocitele sunt hematii anucleate tinere si imature care contin acizi nucleici reziduali (ARN). Aceste hematii tinere se maturizeaza complet in circulatia periferica in aproximativ 1-2 zile dupa ce parasesc maduva osoasa (unde stau pana la 4 zile dupa expulzarea nucleului), timp in care pierd complet capacitatea de sinteza proteica, iar sinteza de Hb inceteaza.

Reticulocitele apar pe frotiul colorat Wright-Giemsa ca celule policromatofile (materialul nucleic reticular se coloreaza in albastru-gri) de volum mai mare decat cel al eritrocitelor mature.

Determinarea numarului de reticulocite ofera informatii despre capacitatea medulara de a sintetiza celule rosii ca raspuns la o suprasolicitare fiziologica, cum este anemia, iar aceasta se realizeaza in urmatoarele situatii:

–        pentru diferentierea tipurilor de anemii in neregenerative, regenerative si hiper-regenerative;

–        pentru monitorizarea raspunsului la tratamentul de substitutie cu fier, acid folic/vitamina B12;

–        pentru evaluarea eritropoiezei dupa transplant medular, in anemia aplastica indusa de medicamente citotoxice sau in tratamentul cu eritropoietina.

Determinarea numarului de reticulocite se poate realiza fie prin metoda manuala (numarare microscopica a reticulocitelor), fie prin numarare automata (cu ajutorul unui analizor automat).

  • Numarul de trombocite (numarul de plachete)

Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice anucleate bogate in granule, cu forma rotunda-ovala plata, cu diametrul de 2-4μ.

Trombopoieza are loc in maduva osoasa incepand cu celula progenitoare multipotenta, continua cu megakariocitopoieza care include proliferarea megakariocitara si maturarea megakariocitelor cu formarea de trombocite. In mod normal, doua treimi din trombocite se gasesc in circulatie, iar o treime sunt stocate in splina.

Trombocitele au rol in hemostaza si in initierea proceselor de reparare a tesuturilor si a vaselor de sange care su suferit injurii vasculare si mai au rol in timpul proceselor inflamatorii. Aderarea si agregarea plachetara are ca rezultat formarea trombusului plachetar care astupa rupturile din peretii vaselor mici.

Determinarea numarului de trombocite se realizeaza cu ajutorul analizorului automat, in urmatoarele situatii:

–        pentru investigarea unei sangerari neexplicate, a unei boli hemoragice sau a unei boli trombotice;

–        in cadrul unui profil de coagulare;

–        pentru monitorizarea bolilor asociate cu insuficienta medulara;

–        pentru monitorizarea in timpul tratamentelor care pot induce suspensie medulara (iradiere, chimioterapie).

Cresterea numarului de trombocite conduce la trombocitoza (sau trombocitemie), iar scaderea numarului de trombocite conduce la trombocitopenie care este cea mai frecventa cauza de sangerare.

Valori critice

–        Trombocitoza >1.5×109/μl, precum si trombocitoza la pacienti varstnici si/sau cu boli cardiovasculare prezinta risc de tromboza, mai rar de hemoragie.

–        Trombocitopenia <20×103/μl se asociaza cu risc de sangerari spontane interne/externe, existand un risc de 1% pentru producerea unei hemoragii intracraniene.

  • Volumul trombocitar mediu (VTM)

Acesta indica uniformitatea de marimea  populatiei trombocitare si este util in diagnosticul diferential al trombocitopeniei. Se determina cu ajutorul analizorului automat care calculeaza si largimea distributiei trombocitare (PDW).

VTM este utilizat impreuna cu PDW pentru a distinge conditiile asociate cu productia scazuta de trombocite de cele asociate cu distructia plachetara crescuta.

VTM variaza invers proportional cu numarul de trombocite, cu volume plachetare mai mari observate la pacientii trombocitopenici la care trombocitele sunt scazute datorita distructiei periferice si unui turn-over plachetar crescut.

VTM crescut apare un urmatoarele cazuri:

–        in cazul hipertiroidismului si bolilor mieloproliferative;

–         dupa slenectomie;

–        in cazul sindromului Bernard-Soulier;

–        in caz de macrotrombocitopenie ereditara cu transmitere autosomal dominanta.

VTM scazut:

–        apare in conditii de alterare a productiei de trombocite;

–        la pacientii cu hipersplenism;

–        in cazul prezentei de fragmente trombocitare (de exemplu in caz de leucemie);

–        in cazul pacientilor cu sindromul Wiskott-Aldrich.

  • Numarul de leucocite (globule albe) si formula leucocitara

Leucocitele sau globulele albe sunt celule ale sistemului imunitar produse de maduva osoasa si care apara organismul de boli infectioase si de corpuri straine. Acestea se impart in doua categorii principale: granulocite si agranulocite.

Granulocitele se numesc astfel datorita prezentei in citoplasma a unor granulatii distincte.  In functie de afinitatea de colorare pe frotiul de sange colorat Wright granulocitele se impart in alte trei categorii: neutrofile (sunt cele mai numeroase si au un rol important in apararea antiinfectioasa primara a organismului prin fagocitarea si digestia microorganismelor), enzofile (sunt celule mobile cu nucleu bilobat, uneori chiar sicu trei sau mai multi lobi, care isi au originea in maduva osoasa) si bazofile (sunt celule care contin granulatii intrecitoplasmatice care se coloreaza metacromatic cu coloranti bazici, si exprima pe suprafata lor o isoforma tetramerica a receptorului cu afinitate mare pentru IgE).

Agranulocitele nu contin granulatii citoplasmatice distincte si au un nucleu fara lobi. Se mai numesc si leucocite mononucleare. Acestea se impart in limfocite (reprezinta o populatie heterogena care difera in functie de origine, durata de viata,localizare la nivelul organelor limfoide si functie) si monocite (sunt cele mai mari celule din sange si fac parte din sistemul fagocitic mononucleat compus din monocite, macrofage si precursorii lor medulari).

Determinarea numarului de leucorite se realizeaza pentru evaluarea infectiilor, a inflamatiilor, necrozelor tisulare, intoxicatiilor, alergiilor, bolilor mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice, a tumorilor maligne, precum si a depresiei medulare (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.).

La adulti valorile de referinta sunt de 4000-10000/µl sau 4-10×109/l, pe cand la copii se inregistreaza valori mai mari.

Leucocitoza (L>10000/µl) apare in urma unei cresteri a numarului de neutrofile sau limfocite. Cresterea proportionala a tuturor tipurilor de leucocite se datoreaza hemoconcentratiei.

Leucopenie (L<4000/µL) se poate datora unor cauze precum:

–        infectii virale, bacteriene sau infetii bacteriene severe;

–        hipersplenism;

–        depresie medulara;

–        boli medulare primitive: leucemie, anemie megaloblastica sau aplastica, boli congenitale;

–        boli medulare secundare: granuloame, metastaze.

Formula leucocitara presupune diferentierea numarului total de leucocite circulante in cele cinci tipuri de leucocite, exprimate procentual si in numar absolut, fiecare dintre acestea indeplinind o functie specifica.

Formula leucocitara este efectuata automat de catre analizor, dar exista si cateva situatii insa in care este necesara efectuarea manuala a formulei leucocitare: numar de leucocite prea mic/prea mare, prezenta de celule anormale semnalizata de analizor prin anumite mesaje de avertizare/chiar esecul analizorului de a indica formula leucocitara. In aceste cazuri se efectueaza numaratoarea microscopica: frotiu de sange venos (recoltat pe EDTA; heparina poate produce deformari ale leucocitelor) sau frotiu de sange capilar.