Informatii generale

Imunoglobulinele, cunoscute si sub denumirea de gamaglobuline sau globuline imune serice, sunt proteine secretate de catre plasmocite si au rol in neutralizarea antigenelor care le impiedica sa se reproduca.

Se cunosc cinci tipuri de imunoglobuline si anume:

-          IgA (are rol important in lupta impotriva bacteriilor in mucoase);

-          IgD ( intervine in maturarea limfocitelor);

-          IgE (lupta impotriva parazitilor si are rol in mecanismul alergiei). Imunoglobinele IgE sunt secretate impotriva alergenelor (anumite tipuri de antigene) si antreneaza in organism eliberarea de histamina, substanta responsabila de aparitia simptomelor alergiei;

-          IgG (sunt produse in cursul unui contact cu antigenul, contact care se prelungeste, sau in cursul unui al doilea contact al organismului cu un antigen – imunitate dobandita);

-          IgM (sunt secretate in cursul primului contact al organismului cu un antigen).

Imunoglobulina IgM este reprezentata de anticorpii majori produsi in timpul raspunsului imun primar. Acesti anticorpi au o structura formata din 5 molecule de IgM legate printr-un oligopeptid jonctional. IgM reprezinta tipul de anticorpi produsi initial in cursul raspunsului imun si prima clasa de imunoglobuline sintetizate de fat saunou-nascut (nu traverseaza placenta)

Determinarea anticorpilor IgM este utila in evaluarea stadiului infectiei (in caz de infectie acuta sunt prezenti anticorpii IgM, iar in caz de infectie cronica predomina anticorpii IgG) si a probabilitatii infectiei congenitale (un nou-nascut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-nascut cu anticorpi IgG a dobandit pasiv, transplacentar, anticorpi materni).

Recomandari pentru efectuarea testului

Determinarea IgM se realizeaza pentru:

-          evaluarea imunitatii umorale;

-          diagnosticul si monitorizarea tratamentului in macroglobulinemia Waldenström;

-          estimarea estimarea probabilitatii infectiilor in utero.

Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza “à jeun” (pe nemancate)

Specimenul recoltat – sange venos

Recipientul de recoltare – vacuntainer fara anticoagulant cu/fara gel separator

Cantitate recoltata – minim 0,5 ml ser

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic

Prelucrarea specimenului recoltat – dupa ce se produce coagularea, se separa serul prin centrifugare.

Trebuie retinut faptul ca probele suspectate a avea crioglobuline se tin la 37ºC, iar probele suspectate a avea aglutinine la rece se trateaza la fel.

Stabilitate proba – serul separat este stabil timp de 7 zile la temperatura camerei,  3 luni la 2-8°C si 6 luni la -20°C.

Metoda – imunoturbidimetrica

Valori de referinta

Limita de detectie – 5,0 mg/dl

Interpretarea rezultatelor

Cresterea IgM este asociata cu: boala Waldenström, afectiuni hepatice (mai ales ciroza biliara primitiva), infectii cronice, tripanosmiaza, malarie, lupus, poliartrita reumatoida, disgamaglobulinemie.

Scaderea IgM este asociata cu: sindroame cu pierdere de proteine, mielom non-IgM, agamaglobulinemie, aplazie limfoida, disganaglobulinemie, leucemie limfatica cronica, la sugar si in prima copilarie.

Limite si interferente

Nu exista reactii incrucisate intre IgA, IgM si IgG.