Informatii generale

Magneziul este un mineral vital pentru producerea energiei, a contractiei musculare si foarte important pentru funtionare sistemului nervos si a celui osos. Magneziu se gaseste in fiecare celula din organism, 70% din cantitatea totala regasindu-se in compozitia oaselor impreuna cu calciu si fosfor, iar restul este distribuit in tesuturile moi.

Actiunile calciului si ale magneziului sunt strans legate intre ele, astfel ca deficitul unuia dintre aceste elemente influenteaza semnificativ metabolismul celuilalt (magneziul este necesar atat pentru absorbtia intestinala cat si pentru metabolismul calciului).

Recomandari pentru efectuarea testului

Acest test masoara cantitatea de magneziu din sange, care se determina in urmatoarele situatii:

-          pentru evaluarea functiei renale;

-          in caz de iritabilitate neuromusculara;

-          in cazul aparitiei unei hipocalcemii neexplicate;

-          in cazul diverselor afectiuni cardiace;

-          pentru monitorizarea pacientilor care primesc tratament cu tiazide, diuretice de ansa, aminoglicozide, ciclosporina si alte medicamente nefrotoxice.

Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza “à jeun” (pe nemancate)

Specimenul recoltat – sange venos

Pentru recoltare trebuie respectate urmatoarele conditii:

-          recoltarea se realizeaza in pozitie culcata;

-          se evita staza venoasa cu garoul;

-          nu se folosesc manusi pudrate cu talc.

Recipientul de recoltare – vacuntainer fara anticoagulant cu/fara gel separator

Cantitate recoltata – minim 1 ml ser

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat

Prelucrarea specimenului recoltat – serul se separa prin centrifurare cat se poate de repede si se analizeaza imedait, altfel se pastreaza la temperaturi cuprinse intre 2-8 °C sau se congeleaza (-18 °C)

Stabilitate proba – serul este stabil timp de 2 zile la temperatura camerei, 7 zile la 4-8°C si 1  luna la -20°C.

Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)

Valori de referinta – 1,58-2,55 mg/dl

Limita de detectie – 0,07 mg/dl.

Valori critice – un nivel scazut sub 1 mg/dl sau un nivel crescut peste 4,7 mg/dl

Interpretarea rezultatelor

Cresteri ale nivelului de magneziu seric:

-          cauze iatrogene (antiacide cu magneziu, clisme cu magneziu, abuz de laxative sau purgative, etc.);

-          insuficienta renala;

-          deshidratare;

-          coma diabetica inainte de instituirea tratamentului;

-          hipotiroidism;

-          boala Addison;

-          post-suprarenalectomie;

-          ingestia accidentala de mari cantitati de apa de mare.

Scaderi ale nivelului de magneziu seric:

-          afectiuni digestive;

-          afetiuni renala;

-          tulburari de nutritie, endocrinologice sau metabolice;

-          alte situatii precum toxemia de sarcina sau eclampsia, tumori osoase, boala Paget osoasa activa, pancreatita acuta (cronica), transfuzii cu sange citrat, etc.

Limite si interferente

-          in cazul deficitului de magneziu, nivelul de magneziu urinar scade inainte de cel seric;

-          anumite medicamente pot determina cresteri sau scaderi ale nivelului de magneziu seric;

-          hemoliza determina un rezultat fals crescut de magneziu, iar bilirubina un rezultat fals scazut.