Informatii generale

Magneziul este un mineral vital pentru producerea energiei, a contractiei musculare si foarte important pentru funtionare sistemului nervos si a celui osos. Magneziu se gaseste in fiecare celula din organism, 70% din cantitatea totala regasindu-se in compozitia oaselor impreuna cu calciu si fosfor, iar restul este distribuit in tesuturile moi.

In conditii normale, 95% din cantitatea de magneizu care este filtrata la nivel glomerular este reabsorbita tubular, in special in portiunea ascendenta a ansei Henle.

Excretia de magneziu influenteaza nivelul seric al acestui element si depinde de dieta. Cand functia renala este scazuta, magneziul este retinut determinand cresterea nivelului seric.

Recomandari pentru efectuarea testului

Determinarea nivelui de magneziu din urina se realizeaza pentru investigarea statusului electrolitic, pentru stabilirea cauzei unui nivel seric anormal de magneziu, sau pentru investigarea nefrolitiazei.

Pregatirea pacientului – nu este necesara o pregatire prealabila a pacientului

Specimenul recoltat

-          urina din 24 de ore (se colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri urina din decursul a 24 de ore fara prima urina de la 7 dimineata).

Recipientul de recoltare – vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina (pe acestea se noteaza cantitatea totala de urina din 24h);

Cantitate recoltata – urina totala din 24 ore, din care se retin 100 ml.

Prelucrarea specimenului recoltat – acidifiere cu acid clorhidric 6N pana la PH maxim 3-4.

Stabilitate proba – proba este stabila timp de 7 zile la temperatura camerei, 7 zile la 4-8°C si 1 an la -20°C.

Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)

Valori de referinta – 60-210 mg/24h

Limita de detectie – 0,07 mg/dl.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri ale nivelului de magneziu din urina se intalnesc in urmatoarele situatii: sindrom Barter, boli renale cu pierderi excesive de Mg, hiperaldosteronism, in cazul pacientilor cu transplant renal sub tratament imunosupresor.

Scaderi ale nivelului de magneziu din urina:malabsorbtie, alcoolism cronic (malnutritie), tratament prenatal indelungat, insuficienta renala cronica, hipoparatiriodim, hipercalciurie, boala Addison..

Limite si interferente

Consumul de alcool determina cresterea nivelului de magneziu urinar, iar anumite medicamente cresc (acetazolamida, amfotericina B, calcitonina, cisplatin, ciclosporina A, corticosteroizi, diuretice tiazidice, gentamicina, hidroxid de magneziu, litiu, triamtere) sau scad (amilorid, contraceptive orale, extract de paratiroida, gluconat de calciu, interferon alfa-2a) concentratia de magneziu urinar.