Informatii generale

In conditii de functionalitate normala a organismului, urina un contine decat urme foarte fine de proteine (derivate din plasma si care au fost filtrate de glomeruli si un au fost reabsorbite de tubii invecinati), astfel ca prezenta unor cantitati crescute de proteine in urina poate fi un indicator important al disfunctiei renale.

Recomandari pentru efectuarea testului

Determinarea nivelului de proteine urinare se efectueaza:

-          pentru evaluarea afectiunilor renale;

-          in screeningul gamopatiilor monoclonale.

Pregatirea pacientului – inainte de recoltare pacientul trebuie sa evite efectuarea de exercitii fizice

Specimenul recoltat

-          urina din 24 de ore (se colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri urina din decursul a 24 de ore fara prima urina de la 7 dimineata);

-          proba de urina spontana (preferabil prima urina de dimineata).

Recipientul de recoltare

-          vas de 2-3 litri si pahar ed plastic de unica folosinta pentru urina (pe acestea se noteaza cantitatea totala de urina din 24h);

-          eprubeta pentru urina.

Cantitate recoltata – urina totala din 24 ore, din care se retin 100 ml.

Prelucrarea specimenului recoltat – nu este necesara

Stabilitate proba – proba este stabila timp de 1 zi la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C si timp de 1  luna la -20°C.

Metoda – turbidimetrica

Valori de referinta

-          sub 140 mg/24h;

-          sub 150 mg/l.

Limita de detectie – 40 mg/l

Interpretarea rezultatelor

O cantitate crescuta de proteine in urina poate aparea datorita:

• Proteinurie ostostatica (posturala);
• Proteinurie tranzitorie;
• Proteinurie persistenta;
• Proteinurie glomerulara (idiopatica sau secundara);
• Proteinurie tubulara (dobandita, congenitala sau ereditara);
• Proteinurie prin “supraincarcare” – overflow proteinuria.

Cauzele frecvente de proteinurie usoara (sub 1g/zi) apar in caz de: sindrom Kimmestiel-Wilson, proteinurie usoara idiopatica (anamneza, examen fizic, functie renala normala), nefroscleroza, rinichi polichistic, rinichi modulo-chistic, obstructie cronica a tractului urinar, nefrita interstitiala cronica (abuz de analgezice, acid uric, oxalati, hipercalcemie, hipopotasemie, plumb, cadmiu).

Limite si interferente

-          in stari patologice nivelul proteinuriei nu este aproape niciodata constant;

-          proteinuria poate rezulta ca urmare a modificarilor de flux sanguin de la nivelul glomerulului in absenta unei anomalii structurale;

-          proteinuria nu indica obligatoriu o leziune renala dar, pe de alta parte proteinuria poate sa nu fie prezenta intotdeauna in unele afectiuni renale (pielonefrita, obstructii ale tractului urinar, nefrolitiaza, tumori, malformatii congenitale, stenoza a arterei renale);

-          administrarea anumitor medicamente poate determina cresterea sau scaderea numarului de proteine din urina;

-          sangele menstrual, secretiile prostatice sau sperma poate determina false cresteri ale proteinelor urinare.