Informatii generale

Timpul de protombina (PT) ete un test screening care se utilizeaza pentru a diagnostica deficientele de coagulare ale sangelui. Cu ajutorul acestuia este evaluata activitatea factorilor implicati pe calea “extrinseca” si  “comuna” a coagularii: FVII (proconvertina), FX (Stuwart-Prower), FV (proaccelerina), FII (protrombina), FI (fibrinogenul), a factorilor dependentu de vitamina K (mai putin FIX), cat si functia de sinteza a ficatului.

In vitro, PT masoara timpul scurs intre adaugarea unei mixturi standardizate de tromboplastina tisulara si calciu la o plasma anticoagulata cu citrat, saraca in trombocite si detectia formarii cheagului, reprezentand polimerizarea fibrinei, rezultate in urma actiunii trombinei.

Un PT prelungit poate indica functionarea deficitara a unuia sau a mai multor factori de coagulare (I, II, V, VII, X) sau prezenta unui inhibitor.

Recomandari privind efectuarea testului

PT este un test destul de comun utilizat in urmatoarele situatii:

–        pentru  monitorizarea terapiei anticoagulante orale (warfarina), acesta fiind sensibil la trei din cei patru factori de coagulare dependenti de vitamina K;

–        in screeningul deficientelor congenitale sau dobandite ale factorilor II, V, VII, X si fibrinogenului;

–        screeningul preoperator al hemostazei;

–        desfibrinogenemii;

–        deficit de vitamina K;

–        monitorizarea functiei de sinteza proteica a ficatului.

Pregatirea pacientului – recoltarea se realizeaza “à jeun” (pe nemancate)

Specimenul recoltat – sange venos

Recipientul de recoltare – vacutainer citrat de sodiu 0,105M (raport citrat de sodiu-sange = 1/9)

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul

Pentru a se evita coagularea partiala a probei se va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul prin cateva miscari blande de inversiune a tubului (5-6 inversiuni).

Cauze de respingere a probei

-         specimen coagulat sau hemolizat;

-         proba recoltata in alt recipient decat in cel cu citrat de sodiu;

-         vacuntainer care un contine cel putin 90% sanfe

Stabilitate proba

–        proba este stabila 8 ore la temperatura a camerei, dupa care fatorii V si VIII devin inactivi;

–        plasma este stabila timp de 3 saptamani la o temperatura de -20ºC si mai mult de 1 an la temperature de -70ºC;

–        inainte de analizare probele congelate trebuie dezghetate rapid in 3-5 min la 37ºC, dar nu la temperaturi mai mici deoarece se poate produce crioprecipitare

Metoda – coagulometrica

Exprimarea rezultatelor

–        in secunde (pentru timpul de coagulare);

–        ca proecnt (%) din activitatea normala (activitatea protombinica – AP);

–        ca raport protombinic (PR);

–        ca INR.

Valori de referinta

Normal: activitatea de protombina > 70% (valorile >100% nu au semnificatie clinica).

Interval terapeutic:

–        INR=2,5-3,5 (3,0): valve cardiace mecanice, episoade tromboembolice repetate la pacienti anticoagulati cu INR therapeutic;

–        INR=3,0-4,0  (3,5): infarct miocardic, pacienti cu tromboza remisa de proteza valvulara mecanica aortica;

–        INR=3,5-4,5 (4,0): pacienti cu tromboza remisa de proteza valvulara mecanica mitrala;

–        INR=1,5-1,9: pacienti cu un prim episod neprovocat de tromboza venoasa profunda sau embolism pulmonar.

Valori critice – INR>6: risc hemoragic (mai ales la pacientii cu boli gastro-intestinale, HTA, boli renale, cerebro-vasculare, tratament antiagregant, alte medicamente potentiatoare).

Interpretarea rezultatelor

Un timp crescut PT (AP scazuta) inseamna ca timpul de coagulare al sangelui este crescut, iar acest lucru se datoreaza: tratament cu anticoagulante orale, deficit congenital sau dobandit de factori II, V, VII, X, deficit de vitamina K la nou nascuti, diateze hemoragice la nou nascuti, afectiuni hepatice, obstructie biliara, tulburari de absorbtie intestinala a grasimilor, malnutritie, CID, sindrom Zollinger-Ellison, hipofibrinogenemie (fibrinogen <60mg/dl), disfibrinogenemie, unii pacienti cu anticoagulant lupic.

De multe ori rezultatele testului PT sunt interpretate impreuna cu rezultatele testului PTT pentru a determina cauzele care ingreuneaza sau impiedica coagularea.

Limite si interferente

–        ractivul folosit in laborator nu este influentat de niveluri ale heparinei nefractionate si de niveluri ale heparinei cu greutate moleculara mica;

–        calitatea punctiei venoase: manevrele traumatice care duc la eliberarea de tromboplastina tisulara si vacutainerele recoltate insuficient, prin modificarea raportului sange-citrat, au ca rezultat scurtarea PT;

–        la valori ale hematocritului care depasesc 55% concentratia plasmatica de citrat este anormal de mare si volumul de anticoagulant/sange trebuie ajustat luand in considerare alterarea volumului plasmatic;

–        mentinerea prelungita a plasmei la temperaturi cuprinse intre 4-8ºC poate determina activarea la rece cu cresterea FVII, fapt ce ar conduce la o scadere a PT;

–        daca proba este recoltata de pe un cateter venos periferic sau central pe care a fost administrata solutie hipertona de NaCl, PT si APTT va fi prelungit;

–        produsii de degradare ai fibrinei prezenti in proba conduc la prelungirea PT;

–        diverse medicamente pot influenta PT.